Sf Arhanghel Mihail

Sfantul Arhanghel Mihail din Mantamados

CEA MAI RENUMITA SI SINGURA ICOANA FACATOARE DE MINUNI IN RELIEF A SFANTULUI ARHANGHEL MIHAIL DIN TOATA LUMEA

Prin secolele X-XI ,cand Imperiul Bizantin se afla la zenit,saracinii erau si ei intr-o peroada foarte propice.Bantuiau insulele Marii Egee,jefuiau,ardeau si luau oameni in robie,pe care ii vindeau in targurile din Orient.

Fiind bogata,insula Lesbos a devenit o tinta preferata a piratilor.In locul numit Lesbad,langa Mandamad,exista vechea localitate Stenaka,aproape de care se afla o manastire inchinata Sfintilor Arhangheli,a carei intemeiere se pierde in negura timpului.

Istoria acestei manastiri poate fi aflata din traditia orala,care s-a pastrat pana astazi.

Manastirea era intarita ca o cetate,cu ziduri si turn de aparare,trezind interesul piratilor,care si-au pus in gand sa o cucereasca.

Astfel ca ,intr-o primavara,Shiran,capetenia piratilor,un urias negricios cu infatisare salbatica,ce purta la mijloc sabie si secure,si-a adunat ceata de talhari si le-a zis:

-De data aceasta nu imi incape indoiala ca o sa intram in manastire.Eu vreau numai paharul de aur pe care il folosesc calugarii la slujbe,ca beau vin din el.Restul e al vostru.

Shiran nu avea de gand sa ia parte la asalt,pentru ca socotea a fi un lucru prea marunt pentru el.

Piratii au aruncat ancora si s-au indreptat spre Lesbos.S-au apropiat de manastire in timpul noptii si s-au ascuns printre copaci.

Intre timp,gandind ca este iarna inca si nu ii paste nici o primejdie,calugarii nu au pus sa se pazeasca zidurile cum trebuia.La un moment dat,a batut toaca ce ii chema pe frati la Utrenie.Atunci corsarii s-au apropiat de manastire,ascunzandu-si zgomotul pasilor sub bataia ritmica a toacei.In curand ,s-a asternut din nou linistea.

Intr-un moment anume,capetenia a dat semnalul de atac.Unul dintre pirati a aruncat un carlig,a urcat zidul,a sarit inauntru si a deschis poarta cea mare a manastirii.Piratii s-au napustit atunci cu strigate salbatice in biserica.Pana sa-si dea seama ce se intampla calugarii au fost ucisi…

Un calugar novice pe nume Gavriil,se afla in Altar.Fiind sprinten,a urcat repede pana pe acoperisul bisericii.Piratii s-au luat dupa el.Atunci insa,s-a auzit un vuiet si acoperisul s-a prefacut in chip minunat in mare cuprinsa de furtuna.Pe valurile inspumate s-a aratat un soldat urias si infricosator cu sabie de foc,ce s-a napustit asupra piratilor.Acestia si-au lasat armele si ce apucasera sa fure si au fugit cuprinsi de groaza.

Gavriil ,singurul calugar care a scapat cu viata de pe urma acestei cumplite intamplari,s-a dus la icoana Arhanghelului si a inceput sa se roage cutremurat de minunea care se facuse cu el.Cand si-a venit in fire,si-a ridiact ochii si ce i-a fost dat sa vada! Cu toate ca era zugravit,chipul Arhanghelului parea viu,privindu-l binevoitor.Atunci,el s-a rugat astfel:

-Sfinte Arhanghele,mijloceste la Domnul pentru odihna fratilor mei,iar pe mine lasa-ma sa-ti zugravesc cu vrednicie chipul cel sfant.

Dupa aceea,ca si cum Arhanghelul i-ar fi spus ce sa faca,a luat un burete,a sters cu el sangele calugarilor,adunandu-l intr-un lighean,l-a amesteact cu pamant alb si a inceput sa inchipuie o icoana in relief.

Inca de cand a pornit lucrul,a simtit ca Arhanghelul il ajuta.Mainile parca ii erau miscate de o putere nevazuta,alcatuind repede chipul ingerului lui Dumnezeu.

Era acealsi chip pe care il vazuse pe acoperisul bisericii,plin de manie cereasca,dar si de har dumnezeiesc.

In timp ce la manastire se petrecea aceasta tragedie,in localitatile din jur,viata isi urma linistita cursul.Doar un ciobanas,uitandu-se inspre mare de pe un varf de munte,a vazut vasele piratilor indreptandu-se spre manastire.

Atunci a sarit pe cal si a pornit in galop spre manastire,ca sa ii instinteze pe calugari sa se pazeasca.Dar, cand a ajuns,era prea tarziu.A vazut macelul,cazand jos si lesinand.

Cand si-a venit in fire,a pornit spre Alexe mai marele peste satul Stenaka,spunandu-i ce se intamplase.Acesta a luat in graba cincizeci de calareti si au plecat cu totii spre manastire.

Cand a intrat in biserica,Alexe a armas inmarmurit.I-a vazut pe calugari taiati,intr-o baie de sange,iar pe staret mort dinaintea sfintei Mese.Atunci a scrasnit din dinti si a iesit afara cu gand de razbunare.

Au sarit toti pe cai si,luand urma corsarilor,s-au apropiat de un povarnis.Brusc s-au oprit cu totii.Privelistea de dinainte lor era infricosatoare.Cei pe care ii urmarea zaceau morti imprastiati peste tot in jur.Fiecare dintre ei avea cate o taietura de sabie care pornea de la frunte si cobora pana la pantece,spintecandu-i in doua.Fiecare trup avea aceeasi taietura.

Nici unul dintre calareti nu a intrebat cine facuse asa ceva.Cu totii si-au dat seama cine fusese cel care ii pedepsise pe raufacatori.Nu aveau nici cea mai mica indoiala.

-Mare este harul si puterea ta Arhanghele! si-au zis oamenii facandu-si semnul crucii.

Intre timp, doi pirati, care ramasesera pe tarm asteptandu-si tovarasii ,s-au nelinistit pentru ca acestia nu mai veneau,asa ca au urcat sa vada ce se intamplase.

Cand au ajuns la acel delusor si au vazut privelistea macabra,s-au intors iute inapoi,ducandu-se spre corabie ,unde ii astepta capetenia lor cu sufletul la gura.I-au spus ce vazusera,iar acesta,iesit din minti,a batut cu pumnul in masa,jurand razbunare.

In anul urmator si-a pus in lucrare planul de a cucerii Stenaka.Intr-o noapte,piratii au coborat in liniste pe tarm ,pregatindu-se sa atace in zori mica localitate,care era cufundata in somn,fara ca nimeni sa banuiasca nimic.

In aceasta clipa grea Arhanghelul si-a aratat din nou puterea.Stefan ,fiul lui Alexe,l-a vazut dinaintea sa pe Arhanghel.

Era neinchipuit de frumos,imbracat in armura de aur.Avea parul blond care se revarsa pe umeri,dand aripilor sale albe stalucire aurie.In mana dreapta tinea o lance de aur,in vreme ce in mana stanga era ridicata,cu degetul aratator intins.Arhanghelul a zambit si aspus cu o voce calda:

-Scoala-te Stefan.Du-te repede la tatal tausi spune-i sa pregateasc apararea satului.Vin saracinii sa va nimiceasca.Dar sa nu va temeti.De partea voastra vom fi eu si Stapanul vostru protector.

O sa va aparam si o sa aratam ce sa faceti.Piratii sunt acum jos,sub cetate.Cativa dintre ei vor urca zidul,ca sa-l omoare pe strajer si sa deschida portile.Se vor napustii asupra voastra la inganarea zilei cu noaptea.

Aveti mare grija la poarta!

Totul s-a desfasurat intocmai cum a spus Arhanghelul.Cand piratii s-au napustit asupra cetatii,oamenii erau pe metereze.

In acelasi timp,cativa oameni in frunte cu Stefan au coborat pe ascuns pe tarm si au dat foc corabiilor invadatorilor.Piratii au vazut focul din departare si au intrat in panica.Au inceput sa alerge ca nebunii pe mare,urmariti de calareti,care i-au macelarit.

O mana de pirati,in frunte cu capetenia lor,au izbutit sa fuga,indreptandu-se inspre padure.Insa i-au intalnit in cale pe calaretii care se dusesera sa dea foc corabiilor.Piratii au fost inconjurati si nu a durat mult pana au pierit cu totii.

Au mai trecut veacuri de atunci.

Manastirea a ajuns o ruina din cauza repetatelor atacuri din partea agarenilor.In secolul al XVIII-lea,a fost ridicata o biserica noua,mult mai mare,insa icoana Arhanghelului facuta cu sangele calugarilor ucisi de pirati s-a pastrat,existand de altfel si in ziua de astazi,asa cum era odinioara.

Si acum isi pastreaza prospetimea,chiar daca a fost sarutata de sute de mii de ori.Credinciosii lipesc pe frunte si pe obraji monede care lasa semne ,dar acestea dispar imediat.Ochii Arhanghelului sunt inlacrimati,iar credinciosii ii sterg mereu lacrimile.La fel fac si cu sudoarea,atunci cand se intampla ca fruntea Arhanghelului sa transpire.

Multe minuni cutremuratoare se savarsesc si astazi pentru cei care se inchina cu credinta la icoana aceasta.”